Rezumat: Volumul de faţă cuprinde 258 de meditaţii la Evangheliile de peste săptămână, care au fost realizate initial pentru ascultătorii postului de radio Renaşterea al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Lucrarea de faţă se constituie într-un îndreptar pentru zidirea duhovnicească a tuturor celor ce flămânzesc şi însetează de dreptate.
Rugăciunea de cerere sau, simplu,
cererea, dacă este însoţită de o credinţă puternică, încetează să mai fie cerere
şi devine o neîncetată mulţumire. Aşa a făcut şi Mântuitorul Hristos înainte de
a-l învia pe Lazăr; şi-a ridicat ochii către cer şi a rostit: „Îţimulţumesc, Părinte,
că M-ai ascultat”, cu toate că minunea încă nu avusese loc. Astfel mulţumirea precede
cererea. De fapt este un echilibru liturgic, în fiecare rugăciune. Domnul Hristos
ne-a învăţat ce să cerem şi cum să cerem. Importante sunt ambele aspecte. Astfel,
înainte de a-I cere ceva lui Dumnezeu, trebuie să-I mulţumim, să-L preamărim, să
ne mărturisim credinţa în El. Abia apoi se cuvine să cerem ceea ce năzuim că vom și primi.
Citim în Evanghelia după Ioan că Iisus înainte de a săvârşi minunea în vierii lui Lazăr, „a suspinat cu duhul ş i S-a tulburat întru Sine şi a lăcrimat” . Deoarece Hristos nu era numai Dumnezeu prin fire,
ci şi om, pătimeşte şi cele omeneşti. A lăcrimat pentru că l-a văzut pe omul făcut după chipul Său
intrat în stricăciune. Şi la fel cum Dumnezeu l-a întrebat cândva pe Adam în rai , zicând: „Adame, unde eşti?” aşa
şi acum întreabă : „Unde l-aţi pus ?” (I n 11 , 34 ). Ş i p
entru c ă o m ul intrat în stric ă ciune nu m ai p utea s ă v in ă la F
ă c ă torul s ă u , m er g e F iul lui D u m nezeu la locul un d e z ă
cea ş i s p une : „R i d ica ţ i p iatra .” (I n 11 , 39 ). Sp une
aceasta p entru cei v ii care erau m artorii acestei m inuni . Ap oi v
or b e ş te cu L az ă r ca ş i cu m l - ar fi trezit d in so m n , zic â n
d u - i : „L az ă re v ino a f ar ă .” (I n 11 , 43 ). Sfâ ntul Ch iril
al A le x an d riei , în Comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan , v e
d e stri g a - rea lui I isus a d resat ă lui L az ă r ca p e un c h i p
al c h e m ă rii d in p ă mâ nt a tuturor m or ţ ilor la în v ierea d e
o b ş te , c â n d v a fi o c h e m are a tuturor la j u d ecata final ă .
119 Mâ ntuitorul a p oruncit celui care era m ort d e p atru zile ş i
care era le g at la mâ ini ş i la p icioare s ă u mb le . Ş i a u mb lat
. Ş i în d at ă m oartea a f u g it d e la el ş i m ortul s - a iz b ă v
it d e p utreziciune ş i , le p ă dâ n d m irosul cel r ă u al acesteia
, a ie ş it sc ă p at d in p or ţ ile m or ţ ii .Ap oi a p oruncit
celor care erau p rezen ţ i , zic â n d: „D ezle g a ţ i - l ş i l ă sa ţ
i - l s ă m ear g ă .” (I n 11 , 44 ). A cest lucru ne tri m ite cu gâ n
d ul la d ezle g area p e care o p ri m e ş te ast ă zi fiecare cre -d
incios p rin T aina S fintei Sp o v e d anii , c ă ci p rin aceasta sunte
m d ezle g a ţ i d in m oartea sufletească
